DorDeVerde.ro

In sufletul meu se strecoara dorul de verde,
Prin paduri stravezii si colinele terde.
In inima mea incolteste o speranta,
Ca un mugur ce-n pamant isi gaseste viata.

Simt cum izvoraste din adancul fiintei,
Acest dor de verde ce-mi da fiori si senzatii.
E o chemare-n miez de noapte si de zi,
Sa ma pierd in natura si sa fiu in armonie.

Prin codrii seculari cu frunze argintii,
Imi ratacesc privirea si visul ma cuprinde,
In miezul naturii simt ca ma regasesc,
Printre frunze si pietre, aici imi e caminul ales.

Dorul de verde e ca un cantec ancestral,
Ce-mi impleteste fiinta cu ritmul sideral.
E o adiere blanda, o alinare in nevoi,
Un ecou din trecut ce ma umple de bucurii.

In fiecare fir de iarba si in fiecare frunza,
Gasesc alinare si o noua adunatura.
Dorul de verde e povara ce-mi da aripi sa zbor,
Prin paduri si campuri, cu sufletul usor.

Asadar, ma las purtat de acest dor de verde,
Prin tainele naturii, spre orizonturi serede.
Caci in mijlocul ei gasesc linistea dorita,
Si imi hranesc sufletul cu o frumusete nesfarsita.